improvizarea
Căutarea mea în instrumentul ideal pentru a improviza m-a condus să reexaminez criteriile prin intermediul acestei întrebări :« Cum să găsesc nota urmatoare ? » Avînd în vedere faptul că o melodie se traduce printr-o structură intervalică independentă de tonalitatea în care se exprimă, instrumentul ideal ar trebui să propună o reprezentare de intervale în același timp transparentă și intuitivă. Chitara și vioara sunt în curs de desfașurare pentru a îndeplini această condiție, dar au același incovenient : tendința degetelor de a developa foarte ușor obiceiuri. Degetele se gasesc la o lungime de braț de la creier, degetele tind să ceară autonomie, și sînt din punct de vedere genetic programate să developeze rutine și obiceiuri. Ceea ce reprezintă o mare economie de « bandă trecatoare » cînd nu căutați altceva decît să vă închideți șireturile. Dar cînd încercați să urmăriți viragele imprevizibile ale fanteziei dv. muzicale, conflictul se produce. Ideeile sînt blocate și inspirația se usucă. Clișeurile se înmulțesc și frustrarea bate la ușă. Vorbesc din proprie experiență !
Care sînt gamele jazului ?
O legendă apocrifă din jaz ar spune că Charlie Parker cînd era adolescent a fost dat afară dintru-un club de jaz new-yorkez pentru că nu metriza bluzul decît într-o singură tonalitate. Jignit, s-a întors acasă și a studiat improvizația în cele 12 game pentru a deveni mai tîrziu cel mai celebru jazoman din generația lui. Ca urmare, există un consens în creștere ca orice presupus jazoman trebuie să cînte cu ușurință în toate tonalitătile. Cu sosirea compozitorilor ca Thelonious Monk, Wayne Shorter, Benny Golson ori John Coltrane, repertoriul de jaz se îmbogațește de piese care trec prin mai multe tonalităti în cursul la cîteva măsuri. Astăzi este dificil să fi admis într-o școală de jaz recunoscută fără să poti cînta în toate tonalitătile. Composiția lui John Coltrane « Giant Steps », care trece prin gamele Mi bémol, Sol și Si majeur, a devenit un fel de susan în frația jazului. Naiul în gama pe tonuri este instrumentul ideal pentru a aborda o piesă « la foaie » oferind aceeași degetație pentru 3 game.
Charlie Parker a făcut minuni cîntînd la un instrument din secolul al XIX lea muzica din secolul al XX lea. Ce nu ar fi putut face cu un instrument din secolul al XX1lea ?
Achiziționați Shortcut to Improvising Fluency! Metoda de improvizație melodic scrisă inițial pentru instrumente hexatonic, de asemenea utile pentru instrumente traditionale. Excelent pentru utilizarea în clasă. Versiunea Kindle este disponibil aici! Tweet
